Când adevărul nu este suficient: lecția răbdării în revitalizarea bisericii
Îmi amintesc entuziasmul descoperirii primelor principii sănătoase despre viața bisericii. Era ca și cum cineva pusese în cuvinte clare ceea ce inima mea simțea de mult, dar nu reușea să formuleze. Învățătura sănătoasă, conducerea în echipă, disciplinarea bisericească, evanghelizarea responsabilă și centralitatea Evangheliei. Toate acestea păreau nu doar corecte, ci urgente. Dacă aceste lucruri sunt biblice și bune pentru Biserica lui Cristos, cum am putea amâna ascultarea chiar și o zi?
Dar entuziasmul meu tineresc era lipsit de o virtute esențială: răbdarea.
Vedeam ce se putea face mai bine. Voiam schimbare. Rapidă. Radicală. Fără compromisuri.
Privind în urmă, sunt recunoscător că Dumnezeu nu mi-a dat atunci ocazia să păstoresc singur o biserică. Aș fi stricat multe. Aș fi predicat adevărul cu forță, dar fără dragoste. Aș fi apăsat pedala convingerii fără să am suficient capital de încredere. Aș fi rupt mai mult decât aș fi zidit.
Am învățat în anii aceștia că nu poți construi o biserică sănătoasă doar cu planuri bune și teologie solidă. Poți forma o conducere în echipă, poți predica expozitiv, poți curăța registrul de membri, poți disciplina cu fermitate... dar dacă nu iubești cu răbdare, devii un chimval zăngănitor.
Alegerea nu este între adevăr și dragoste. De fapt, vorbim de o chemare la un drum care le împletește pe amândouă. Iar drumul acesta e lung, uneori neclar, adesea plin de obstacole și de critici. Dar este drumul Stăpânului nostru. Și El nu Se grăbește niciodată.
De ce am încetinit?
Pentru că Dumnezeu a pus mentori în viața mea. Păstori înțelepți. Teologii secolelor trecute. Oameni care au mers pe același drum și care mi-au legat inima în ancore ca să nu alerg mai repede decât o cere dragostea.
Unul dintre aceștia a fost John Newton, păstorul care nu doar că a scris „Amazing Grace”, dar care a întruchipat harul în modul în care și-a sfătuit colegii mai tineri.
John Ryland Jr., un tânăr predicator din secolul XVIII, era la fel ca mulți dintre noi entuziasmat de redescoperirea Evangheliei. A început să predice o Evanghelie vie, centrată pe har. Dar nu toți au fost impresionați. Un membru al bisericii sale, John Adams Jr., a criticat public predicarea lui Ryland și a semănat tulburare în biserică. Reacția imediată a tânărului păstor? Disciplinare. Rapidă și publică.
Dar înainte de a acționa, Ryland i-a cerut sfatul lui John Newton. Iar Newton, în înțelepciunea lui, l-a îndemnat să se abțină. L-a avertizat că o abordare grăbită ar putea rupe biserica. L-a încurajat ca în cazul acesta să răspundă cu blândețe și să lase problema în mâinile Domnului. Și, așa cum se întâmplă adesea când urmezi calea harului, sfatul s-a dovedit înțelept. Până la urmă, biserica a văzut caracterul lui Ryland, iar respectul față de el a crescut.
Ei bine, ce a făcut Newton a fost mai mult decât o simplă strategie pastorală. A fost o demonstrație de maturitate duhovnicească. El nu a neglijat adevărul, dar l-a ancorat în dragoste și răbdare.
Un mentor adevărat nu îți stinge pasiunea, dar o direcționează. Nu îți frânge zelul, ci remodelează în caracter.
Dacă ești un tânăr păstor sau lider dornic să vezi reforma în biserica ta, nu-ți pierde pasiunea! Dar nu confunda graba cu îndrăzneala. Caută mentori. Ascultă experiențele altora. Citește cărți bune. Și mai ales, iubește-ți turma cu răbdare. Dumnezeu nu te-a trimis să reformezi totul în șase luni ci să fii credincios în lucrurile mici, zi de zi. Nu supraestima ce poți face pe termen scurt și nu subestima ce poți face pe termen lung.
Iar dacă ești un slujitor matur, și ai în jurul tău „pe fiii tunetului”, gata să ia cu asalt porțile iadului cu un pistol cu apă, nu-i privi cu dispreț. Nu-i opri, dar nici nu-i lăsa să alerge singuri. Ia-i de mână. Învață-i să construiască, nu doar să demoleze. Arată-le ce înseamnă să suferi cu răbdare pentru biserica pe care Cristos a iubit-o mai întâi.
Adevărul spus fără dragoste rănește. Dragostea fără adevăr rătăcește. Dar împletite cu înțelepciune, adevărul și dragostea pot transforma o biserică și o generație.