Odihna, parte din agendă
Scriu întins pe un șezlong. Nu am făcut nimic azi. Noaptea trecută am dormit în mașină. Apoi am condus. Apoi un traseu de 2 ore cu o șalupă. Apoi am citit. Și acum mă uit cum curge Dunărea. Se pune că am făcut ceva? Pentru că eu simt că n-am făcut nimic. Mă simt puțin vinovat că doar STAU deși sunt în concediu. Cred că mă simțeam mai bine dacă îmi scriam în agendă activitățile de azi și apoi le bifam.
Am o obsesie cu bifele. Nu e ceva de care sunt mândru, ci e realitatea unei zile de soț, tată, păstor și om care vrea să vadă roade concrete în timpul pe care l-a primit. De obicei, mă trezesc, mă rog și apoi îmi deschid agenda. Încerc să aloc fiecărei ore o mică victorie. Un email dificil: trimis! O întâlnire necesară: încheiată! Un pasaj biblic: studiat! Un proiect dificil: finalizat! La sfârșitul zilei vreau să pot arăta ceva palpabil: bifa aceea care îmi spune că a fost o zi productivă.
La prima vedere, agenda mea arată impecabil. Dar în mijlocul acestei productivități îmi dau seama, stând pe șezlong și privind pescărușii care „nu fac nimic”, că ceva esențial se subțiază: răbdarea, atenția la detaliu, capacitatea de a lăsa lucrurile să crească în ritmul lor. Ce se dorește a fi un impuls spre eficiență se transformă într-o presiune greșită, care scurtcircuitează procese ce au nevoie de vreme și de maturare.
Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca în timpul unor discuții importante mintea să-mi fugă în altă parte pentru că un memento în capul meu îmi zicea: „a trecut timpul și deja... pierzi vremea!” Mă întreb însă ce anume bifez cu adevărat? O sarcină? Sau amânarea unor lucruri care cer prezență, ascultare, iar uneori, pur și simplu, așteptare? Unele lucruri, precum viața spirituală a cuiva, un proiect complex, ucenicia ș.a., nu se grăbesc. Ele cresc după o agendă divină și e nevoie de răbdarea și munca noastră, nu mereu vizibilă.
Simți și tu această tensiune între dorința legitimă de a folosi bine timpul și ispita de a transforma totul într-o bifare? Cum putem învăța să lucrăm eficient și să ne odihnim fără a ne pierde răbdarea, a scurta procesul de creștere și a ne simți vinovați? Cum facem munca de zi cu zi să fie nu doar eficientă, ci şi plăcută Domnului?
Biblia ne învață că orice facem, nu este în primul rând pentru noi sau pentru alții, ci pentru Dumnezeu. Pavel spunea: „Şi orice faceți, prin cuvânt sau faptă, să faceți totul în Numele Domnului Isus, mulțumindu-I prin El lui Dumnezeu Tatăl.” (Col. 3:17) Aceasta înseamnă că nu există muncă, activitate și odihnă lipsită de valoare. Măturătorul care își face treaba cu credincioșie are aceeași demnitate înaintea lui Dumnezeu ca și artistul, medicul sau păstorul.
Martin Luther King Jr. spunea foarte bine: „Dacă un om este chemat să fie măturător de străzi, să măture ca Michelangelo pictând sau Beethoven compunând. Să măture atât de bine încât cerul și pământul să recunoască: aici a trăit un măturător care și-a făcut treaba cu cinste.”
Cum ne cheamă Biblia să fim productivi?
Conștientizează că am fost creați pentru rodire odihnitoare, nu pentru goană după vânt (Gen. 1:28-2:3).
Fii credincios în ceea ce ți s-a încredințat (Mat. 25:14-30).
Răscumpără timpul, pentru că zilele sunt rele (Efes. 5:15-17).
Lucrează din inimă ca pentru Domnul, nu doar pentru oameni (Col. 3:23).
Iubește pe Dumnezeu și pe aproapele nostru, chiar și prin munca depusă (Mat. 22:37-40).
Adevărata productivitate creștină nu înseamnă să faci mai mult pentru tine, ci să trăiești mai mult pentru Dumnezeu și să faci bine altora. Chiar și când te odihnești, ca mine, acum.
Munca ta contează. Productivitatea ta contează. Odihna ta contează. Nu pentru că aduce faimă sau avere, ci pentru că în tot ce faci, poți să arăți lumii ceva din frumusețea și gloria lui Dumnezeu.